Aici urmează să descriu restul procesului şi eventuale probleme (dacă vor apărea).
Deasemenea, dacă aveţi sugestii mai generale pentru alţi motociclişti care doresc să-şi construiască aşa ceva, aici este locul lor.
Îmbunătăţiri:
1. Unii spun că se murdăresc hainele de la frecarea cu aluminiul. Eu nu am avut problema asta pentru că sunt obişnuit să car totul în pungi. Se poate scăpa uşor de asta lipind autocolant pe interior (se găseşte la role, se vinde la metru) sau lipind izolaţie de parchet.
2. Prinderea pe cadru trebuie să fie mai rapidă. Sunt momente în care e nevoie să dai jos genţile laterale (o poartă îngustă de ex.). Am să rămân la prinderea de jos în balamale, iar pentru prinderea ‘rapidă’ am să folosesc nişte roţi de cărucior (ideea lui Asilindean, imitaţie de prindere Touratech). Se poate renunţa astfel la cele două bucăţi de fier care ţineau cutiile să nu rămână în urmă 
3. Cadrul de susţinere trebuie refăcut:
a. mai depărtat de carenele laterale (ca să nu le spargă la căzături – erau la 1cm)
b. mai solid (ca să protejeze si motorul la o eventuală căzătură fără bagaje)
c. cu puncte de cedare la impact/solicitare excesivă.
Posted by adris on 4 februarie 2011 at 11:13 am
Este un tutorial excelent, foarte util celor cu aptitudini dobandite inca de pe vremea rubricii “ce pot face doua maini dibace” din revista de mare angajament patriotic “Cutezatorii”.
) !!
Ma mir ca la cata bataie de cap ai avut, ai mai avut rabdare sa faci si poze si sa te gandesti si la amaratii care s-ar mai incumeta sa incerce asa ceva.
O singura mica scapare(sau mare, depinde cu privesti lucrurile): nu ai evaluat costurile cu manopera.
Pentru multi timpul liber este egal cu cateva beri in fata televizorului sau agitarea inutila in vreun club plin de cretini care-si distrug neuronii consumand substante si zgomot infernal.
Pentru unii, timpul liber nu exista, preferand sa-l consume tot timpul ca sa faca bani (probabil cred ca-i ajuta asta dupa ce vor trece in viata cealalta). Mai sunt, din fericire si unii care in timpul lor liber se dedica vreunei pasiuni (citit, mesterit, desenat pe bobul de orez, calarit bicicleta etc.), fiind motivatia principala pentru a face ceea ce fac in afara … timpului liber. Cred ca din aceasta ultima categorie fac parte cei care vor fi “infuleca pe nerasuflate” informatia transmisa in acest tutorial.
Pentru toti ceilalti, trebuie sa faci si calculul cheltuielilor cu manopera, ceva de genul: nr ore alocate = x,tarif orar = y, manopera =x*y. Ai sa vezi ca multi vor spune ca e cam scumpa investitia totala.
Imi permit sa fac acest calcul… manelist: la un salariu de cca 1500lei/luna, “decent” pentru majoritatea romanilor simpli desi…
Ma rog, vine cam asa: 7 zile a minumum 8 ore de munca asidua (si nu doar bruta, ci calificata) inseamna cam asa 1500/21,5(zile lucratoare)~= 70lei/zi x 7zile = 490 lei adica vreo 115 euro, la care adaugam cei 110 pe materiale, alti cativa euroi pentru timpul si banii consumati pe drumuri prin magazine pentru achizitia materialelor, ajungem lejer la vreo 250 euro, pe care cu siguranta multi vor prefera sa-i dea pe un set la mana a doua. Asta pentru ca societatea moderna vrea ca supusii conducatorilor ei sa nu mai foloseasca ce le-a dat Dumnezeu: inteligenta, imaginatie, talent, ingeniozitate, harnicie, pasiune, daruire, pricepere, indemanare. Daruri pe care tu le-ai “probat” din plin in acest blog, fapt pentru care meriti cele mai sincere felicitari. Vezi sa nu ti se urce la cap
Spor in cele de folos!
Posted by hoinarila on 4 februarie 2011 at 4:09 pm
Iti multumesc pentru comentariu si parerea sincera! Intr-adevar, pentru mine timpul nu a fost o problema, iar cutiile au fost mai mult o provocare. De-asta am scos un singur exemplar si nu am trecut la productia ‘de serie’. Inainte sa incep eram virgin la lucrat cu orice fel de metal. Intre timp am mai gasit si alte provocari (gen un perete de rigips, instalatii electrice in casa, etc.) nedemne pentru acest bog